Obiective turistice Thailanda: 50 de locuri, din nord până pe insule

Când cauți obiective turistice Thailanda, dai de obicei peste aceleași zece nume: Bangkok, Phuket, Phi Phi, Chiang Mai și cam atât. Țara are însă peste 1.600 de kilometri de la nord la sud, iar pe distanța asta încap sate de munte unde în ianuarie dimineața se face focul, ruinele a două foste capitale, temple khmere pe un vulcan stins, o junglă tropicală mai veche decât majoritatea pădurilor Europei și insule pe două mări diferite, fiecare cu sezonul ploios în altă perioadă. De aceea, prima întrebare nu e „ce”, ci „unde și când”. Am adunat cincizeci de locuri, împărțite pe regiuni, și la fiecare îți spunem de ce merită, cât timp să-i dai, cum ajungi și cât costă intrarea, acolo unde prețul e publicat de o sursă oficială. Sunt intenționat mai multe decât se pot vedea într-o singură călătorie: în două săptămâni, după noi, prinzi liniștit trei regiuni, nu cinci.

Unde să dormi în Thailanda

Cazarea o luăm pe larg la fiecare zonă în parte: Bangkok pe cartiere în ghidul Bangkok, plajele din Phuket în articolul Phuket, Ao Nang și Railay în ghidul Krabi, iar Phi Phi în articolul Ko Phi Phi. Pentru locurile din această listă care nu au articol separat, iată trei hoteluri unde am dormi noi:

• Sala Ayutthaya stă pe malul râului, chiar vizavi de templul Wat Phutthaisawan, așa că seara te uiți de pe terasă la ruinele luminate. Doar pentru el merită să dormi o noapte în Ayutthaya, în loc să faci o excursie de o zi.
• The Float House River Kwai înseamnă vile plutitoare chiar pe râul Kwai, în jungla de dincolo de Kanchanaburi. O bază bună pentru Hellfire Pass și Erawan.
• Rachamankha Hotel e un hotel boutique în stil Lanna, în orașul vechi din Chiang Mai, la câțiva pași de templul Wat Phra Singh.

În rest, caută după baza de plecare: cazare în Chiang Mai, cazare în Chiang Rai, cazare lângă parcul istoric Sukhothai, cazare pe Ko Lanta și cazare pe Ko Samui.

50 de obiective turistice în Thailanda, pe regiuni

Am ordonat locurile pe zone, ca să poți construi direct un traseu din ele. Bangkok, Phuket, Krabi și Phi Phi apar aici cu câte un singur punct, pentru că despre fiecare avem un ghid separat, la care trimitem. Mai mult spațiu le-am dat locurilor pe care listele obișnuite de „top 10” le sar.

Bangkok și excursii de o zi din capitală

Aproape oricine merge în Thailanda aterizează în Bangkok. Din România nu există de regulă zbor direct, așa că pleci din București sau Cluj cu o escală, de obicei în Orientul Mijlociu sau la Istanbul, și faci în total cam 13–16 ore. Cei mai mulți tratează apoi capitala ca pe o simplă stație de tranzit, și e păcat: într-o zi ajungi de aici la două obiective UNESCO, la podul de peste râul Kwai, la piețele plutitoare sau pe o insulă cu nisip alb.

1. Bangkok: Marele Palat, Wat Pho și Wat Arun

Cele trei obiective principale ale capitalei se leagă într-o singură dimineață lângă râu. Marele Palat, cu Templul lui Buddha de Smarald (Wat Phra Kaew), costă pentru străini 500 THB, adică vreo 65 de lei, iar în preț intră și Muzeul Textilelor Reginei Sirikit din incintă (royalgrandpalace.th). La intrare se verifică ținuta: nu trec maiourile, pantalonii scurți, fustele mini, pantalonii rupți sau mulați. Aproape de palat e Wat Pho, cu Buddha culcat, aurit, lung de 46 de metri, iar vizavi, peste râu, Wat Arun, unde te duce bacul de la debarcaderul Tha Tien.

Cel mai comod ajungi la palat pe apă: de la stația BTS Saphan Taksin mergi la debarcaderul Sathorn, apoi iei vaporașul cu steag portocaliu Chao Phraya Express până la Tha Chang. Câte zile să-i dai Bangkokului, unde să dormi și ce mai e de văzut în oraș, de la Chinatown la piața de weekend Chatuchak, găsești în ghidul nostru despre Bangkok. Noi i-am da cel puțin trei zile. Cel mai mult ne place Bangkokul seara, de pe vapor, când se aprind luminile templelor de pe ambele maluri.

2. Ayutthaya, fosta capitală a Siamului

La vreo 80 de kilometri nord de Bangkok se află ruinele orașului care a fost peste patru sute de ani centrul regatului siamez, până când armata birmană l-a ars în 1767. Parcul istoric e pe lista UNESCO din 1991. Cel mai fotografiat e capul lui Buddha prins între rădăcinile unui copac la Wat Mahathat. Nouă însă ne place cel mai mult Wat Chaiwatthanaram, pe malul râului, care amintește de Angkorul khmer și arată cel mai frumos spre seară.

Intrarea se plătește separat la fiecare templu sau cu un bilet combinat. Templele sunt la kilometri distanță unele de altele, așa că închiriază o bicicletă lângă gară sau ia un tuk-tuk pentru un circuit. Din Bangkok circulă trenuri de mai multe ori pe zi. Pentru o excursie de o zi e suficient, dar dacă vrei ruinele fără mulțime, dormi aici și ieși devreme dimineața.

3. Piețele plutitoare: Damnoen Saduak sau Amphawa

Imaginea bărcuțelor încărcate cu fructe o știe toată lumea, dar piețele sunt două și diferă destul de mult. Damnoen Saduak, la vreo sută de kilometri sud-vest de Bangkok, e cea mai mare și cea mai cunoscută, dar și cea mai turistică. Se vine aici dimineața, se vinde mai ales pentru turiști și mulți pleacă cu senzația că au văzut un decor. Amphawa e mai mică, trăiește mai ales în după-amiezile și serile de weekend, aici cumpără thailandezii, iar la masă te așezi pe treptele de lângă canal, unde fructele de mare la grătar ți le dau direct din barcă.

Noi am merge la Amphawa. Iar dacă rămâi până se întunecă, poți face o plimbare cu barca să vezi licuricii care se aprind noaptea în coroanele copacilor de pe mal.

4. Piața de pe calea ferată Maeklong

Aproape de Amphawa, în orașul Samut Songkhram, se vinde direct pe șine. De câteva ori pe zi vine trenul, vânzătorii strâng copertinele în ultima clipă și trag coșurile cu legume câțiva centimetri mai încolo, trenul trece și după un minut piața e din nou la locul ei. Sună a atracție turistică și chiar e puțin, dar rămâne o piață normală, de unde localnicii își iau pește și legume. Înainte să pleci, află când trece trenul, altfel vezi doar piața. Maeklong și Amphawa se pot lega într-o singură excursie.

5. Podul de peste râul Kwai și Calea Ferată a Morții

Kanchanaburi e la vreo 130 de kilometri vest de Bangkok, iar lumea vine aici pentru podul care a devenit simbolul căii ferate dintre Thailanda și Birmania, construită în al Doilea Război Mondial. Linia au construit-o prizonieri de război și muncitori asiatici aduși cu forța, iar zeci de mii de oameni au murit pe șantier, de aici și numele de Calea Ferată a Morții. Podul în sine e o construcție de fier destul de banală și îl poți traversa pe jos. Mai puternice sunt cimitirul de război din oraș și drumul cu trenul pe linia originală, de-a lungul peretelui de stâncă de la Tham Krasae, unde viaductul de lemn atârnă deasupra râului.

Lasă-i lui Kanchanaburi cel puțin două zile, ca să prinzi și locurile 6 și 7. Cel mai mult ne place aici să dormim într-un hotel plutitor, chiar pe râu.

6. Hellfire Pass

Porțiunea de cale ferată unde prizonierii au tăiat de mână un defileu prin stâncă, într-un ritm și în condiții atât de inumane, încât locul a ajuns să fie numit Trecătoarea Iadului. Există un muzeu și o potecă memorială pe vechiul terasament, prin defileu și mai departe, în pădure. E un loc unde nu se vorbește tare și, după noi, cea mai puternică oprire din toată zona. E departe de orașul Kanchanaburi, pe drumul spre granița cu Birmania, așa că ajungi cu mașina, cu scuterul sau cu o excursie organizată.

7. Parcul Național Erawan

O cascadă cu șapte trepte și bazine turcoaz în care te poți scălda. Până la treptele de jos e o plimbare, până la cele de sus deja o urcare serioasă peste rădăcini și pietre, deci încălțăminte bună, nu șlapi. Intrarea în parc costă pentru un adult străin 300 THB (cam 40 de lei), pentru un copil 200 THB (tourismthailand.org). Vino imediat după deschidere: pe la prânz sosesc autocarele din Bangkok și bazinele arată ca un ștrand. Și nu lăsa mâncarea nesupravegheată, maimuțele de aici fură cu mare profesionalism.

8. Parcul Național Khao Yai

Cel mai vechi parc național din țară și, din 2005, parte din patrimoniul natural UNESCO Dong Phayayen–Khao Yai. E la vreo trei ore de mers cu mașina spre nord-est de Bangkok și e unul dintre puținele locuri din Thailanda unde ai șanse reale să întâlnești elefanți sălbatici, chiar și pe drumul care traversează parcul. Pe lângă ei, giboni, păsări calao și cerbi. Cascada Haew Suwat poate o știi din filmul „Plaja”. Intrarea pentru un adult străin e 400 THB (cam 50 de lei), pentru un copil 200 THB (tourismthailand.org).

Fără mașină sau ghid te miști greu, distanțele din parc sunt mari. Pentru safari, cel mai bine ne-au mers diminețile devreme și orele de dinaintea apusului.

9. Ko Samet

Cea mai apropiată insulă ca lumea de Bangkok, cam la trei ore și jumătate de drum, cu tot cu feribotul din portul Ban Phe. Toată insula face parte dintr-un parc național, așa că la sosire plătești taxa parcului. Nisipul e fin și alb, mașini aproape că nu sunt și, față de sud, plouă mai puțin. În weekenduri și de sărbătorile thailandeze se mută însă aici jumătate din Bangkok. Noi am merge într-o zi lucrătoare, pentru două-trei nopți, ca pauză între oraș și următorul drum.

10. Sanctuarul Adevărului din Pattaya

Pentru majoritatea oamenilor, Pattaya înseamnă viață de noapte și altceva nu caută acolo. La marginea orașului stă însă una dintre cele mai ciudate construcții din Thailanda: un templu uriaș, în întregime din lemn, acoperit cu sculpturi de la temelie până în vârful turnurilor. Se construiește din 1981 și tot nu e gata, așa că lângă părțile terminate vezi sculptorii la lucru. Cu Pattaya propriu-zisă nu ne-am pierde timpul, dar pentru Sanctuarul Adevărului merită o oprire în drum spre est, de exemplu spre Ko Samet sau Ko Chang.

11. Hua Hin

Cea mai veche stațiune de pe litoral din țară, la vreo 200 de kilometri sud de Bangkok, unde familia regală vine vara încă din anii 1920. Marea nu e turcoaz ca în sud și plaja e mai degrabă una de oraș, în schimb ai liniște, mâncare bună la piețele de noapte și una dintre cele mai frumoase gări din țară, din lemn, cu vechiul pavilion regal de așteptare. E bun pentru familii și pentru cei care vor câteva zile la mare fără încă un zbor. Și de aici e aproape până la punctul 12.

12. Peștera Phraya Nakhon din Khao Sam Roi Yot

În parcul național de la sud de Hua Hin e o peșteră cu bolta prăbușită, prin care dimineața cade o rază de soare direct pe un mic pavilion construit pentru regele Chulalongkorn. E unul dintre cele mai fotografiate cadre din Thailanda și, spre deosebire de altele, nu e o iluzie a aparatului foto. Spre peșteră urci de pe plaja Laem Sala pe o potecă abruptă, iar până la plajă ajungi fie pe jos, peste un promontoriu stâncos, fie cu barca. Pregătește-te de o urcare pe căldură și ia-ți apă. Raza arată cel mai frumos spre sfârșitul dimineții.

Centrul și nord-estul: temple khmere și primele regate

Între Bangkok și Chiang Mai se întinde o zonă peste care majoritatea turiștilor pur și simplu zboară. Aici e însă leagănul statului thailandez, iar în nord-est, în regiunea Isan, găsești temple ridicate de aceiași khmeri care au construit Angkorul.

13. Sukhothai

Primul regat thailandez s-a născut aici în secolul al XIII-lea, iar capitala lui e azi un parc istoric aflat pe lista UNESCO (1991). Față de Ayutthaya, ai mai mult verde, mai multe iazuri cu lotuși și mai multă liniște, iar statuile lui Buddha au forme tipic zvelte și elegante. Zona centrală, cu templul Wat Mahathat, o parcurgi cu bicicleta într-o dimineață, iar dincolo de ea e Wat Si Chum, cu un Buddha uriaș, așezat, care se uită printr-o fantă îngustă din zid.

Parcul e cam la jumătatea drumului dintre Bangkok și Chiang Mai, iar cu autobuzul faci din Bangkok în jur de șase-șapte ore. Oprire ideală în drum spre nord, una-două nopți sunt suficiente. În noiembrie se sărbătorește aici Loi Krathong, cu lumini pe apă, și după noi e unul dintre cele mai frumoase locuri unde să-l prinzi.

14. Si Satchanalai și Kamphaeng Phet

În aceeași înscriere UNESCO cu Sukhothai intră și două orașe istorice asociate. Si Satchanalai e la vreo oră de mers spre nord și e un Sukhothai fără oameni: ruine în pădure, un templu cu un șir de elefanți de piatră în jurul bazei și aproape nimeni prin preajmă. Kamphaeng Phet e spre sud, pe drumul dinspre Bangkok, cu temple din laterit ascunse printre copaci. Dacă ai timp pentru nord, adaugă la Sukhothai măcar Si Satchanalai. Nouă ne-a plăcut acolo mai mult decât în parcul principal.

15. Phanom Rung

Un templu khmer din gresie și laterit, construit pe marginea unui vulcan stins în provincia Buri Ram. Spre sanctuarul principal duce o alee procesională lungă, mărginită de stâlpi de piatră, și o scară decorată cu naga. De câteva ori pe an, soarele răsare sau apune exact prin cele cincisprezece uși de pe axa principală, iar pentru momentul ăsta vin aici mii de oameni. Puțin mai jos de deal e templul mai mic Muang Tam, cu iazuri. Pentru pasionații de istorie care au văzut deja Ayutthaya și Sukhothai, e după noi următorul pas firesc.

16. Phimai

Încă un templu khmer, de data asta chiar în mijlocul unui orășel din provincia Nakhon Ratchasima, la vreo patru ore de Bangkok. E mai vechi decât Angkor Wat din Cambodgia și seamănă cu el în multe privințe, iar pentru că aici nu vin grupuri organizate, îl vezi aproape singur. Phimai și Phanom Rung se pot lega într-o excursie de două-trei zile, cu Khao Yai la întoarcere.

17. Chiang Khan și provincia Loei

Loei, în nord-est, la granița cu Laosul, e unul dintre puținele locuri din Thailanda unde iarna îți iei geaca. Orășelul Chiang Khan are o stradă cu case de lemn de-a lungul Mekongului, unde dis-de-dimineață se dau ofrande călugărilor și unde seara se iese la plimbare pe malul râului, cu vedere spre Laos. Thailandezii vin aici mai ales iarna, străini întâlnești puțini. Aproape e platoul Phu Kradueng, pe care urci câteva ore pe jos și care în sezonul ploios e de obicei închis pentru vizitatori.

Nordul Thailandei: Chiang Mai, Chiang Rai și munții

Nordul e o altă Thailandă: nopți mai răcoroase, munți, cultura fostului regat Lanna, cafenele și piețe. Cea mai bună perioadă e din noiembrie până în ianuarie. Din februarie până cam în aprilie se ard câmpurile și în văi stă smogul, din cauza căruia Chiang Mai ajunge uneori printre orașele cu cel mai poluat aer din lume.

18. Orașul vechi din Chiang Mai

Chiang Mai a fost fondat de regele Mangrai în 1296, ca capitală a regatului Lanna. Orașul vechi e un pătrat aproape regulat, cu latura de circa 1,6 kilometri, înconjurat de un șanț cu apă și de resturile zidurilor de cărămidă. Înăuntru sunt zeci de temple, cele mai importante fiind Wat Chedi Luang, cu un chedi masiv, parțial prăbușit, și Wat Phra Singh. Duminică seara, strada principală se transformă în Sunday Walking Street, o piață uriașă cu mâncare și meșteșuguri, iar sâmbăta o piață asemănătoare are loc în Wualai.

Chiang Mai e cea mai bună bază pentru tot nordul. Curs de gătit thailandez, masaje, cafenele, piețe, excursii la munte. Pentru orașul în sine lasă-ți cel puțin trei zile. Din Bangkok zbori cam o oră până aici sau iei trenul de noapte, care e o experiență în sine.

19. Wat Phra That Doi Suthep

Cel mai sfânt templu din nord stă pe muntele de deasupra orașului, iar de pe terasa lui, când e vizibilitate bună, vezi toată valea. Spre chedi-ul auriu urcă o scară cu peste trei sute de trepte, mărginită de doi naga lungi, dar poți urca și cu funicularul. Din oraș până sus duce un drum în serpentine lung de vreo cincisprezece kilometri, pe care circulă songthaew-uri roșii, folosite în comun. Mergi dis-de-dimineață, înainte să sosească grupurile, sau spre seară. Umerii și genunchii acoperiți, iar încălțămintea se scoate.

20. Un sanctuar etic pentru elefanți

În jurul Chiang Mai sunt zeci de „parcuri de elefanți”, dar doar o parte merită numele ăsta. Plimbările pe elefant, pictatul, trucurile și îmbăiatul la comandă înseamnă că animalul a trecut printr-un dresaj dur. O rezervație bună oferă doar observarea elefanților de la distanță, grupuri mici și animale care se mișcă liber. Cel mai cunoscut e Elephant Nature Park, care are elefanți salvați din circuri și din exploatarea lemnului. Rezervă din timp, locurile se termină. Noi am alege după un singur criteriu: dacă programul conține cuvintele „ride” sau „bathing”. Dacă da, mergi în altă parte.

21. Doi Inthanon

Cel mai înalt munte al Thailandei (2.565 m) și un parc național la vreo două ore de mers cu mașina de Chiang Mai. Pe vârf e cu zece grade, uneori și mai mult, mai frig decât în oraș, are o pădure plină de mușchi și traseul scurt Ang Ka, pe podețe de lemn. Sub vârf stau două chedi regale, înconjurate de grădini, iar pe drumul spre sus sunt cascadele Wachirathan și Mae Ya și sate ale triburilor de munte, cu terase de orez. Ia-ți un hanorac, iar dacă vrei răsăritul deasupra norilor, pleacă încă de pe întuneric.

22. Chiang Dao

La o oră și jumătate nord de Chiang Mai, deasupra câmpiei se ridică masivul calcaros Doi Chiang Dao, unul dintre cei mai înalți munți din țară. Sub el e o peșteră cu un templu și galerii lungi de un kilometru, în care intri cu un ghid local și o lampă cu petrol, iar în jur sunt mici ecolodge-uri și cafenele cu vedere spre munte. Pentru noi, Chiang Dao e cel mai frumos loc din nord unde să încetinești. Nu trebuie să faci nimic aici, și asta e de fapt tot programul.

23. Pai

Un orășel într-o vale de munte, unde ajungi din Chiang Mai pe drumul 1095, cu 762 de curbe. Microbuzul face cam trei ore, așa că, dacă ți se face rău de drum, ia-ți o pastilă. Pai e faimos pentru atmosfera relaxată, yoga și piața de seară de pe Walking Street. În jur ai belvederea Pai Canyon (cea mai frumoasă la apus), izvoare termale, cascada Pam Bok, podul de bambus Boon Ko Ku So peste orezării și satul chinezesc Santichon.

Azi Pai e foarte turistic, dar dimineața, când se ridică ceața din vale, tot merită. Două-trei zile sunt suficiente. Și închiriază un scuter doar dacă știi să-l conduci. Bandajele pe genunchi sunt aici cel mai des întâlnit suvenir.

24. Mae Hong Son și peștera Nam Lod

După Pai, drumul urcă mai departe în munți până la Mae Hong Son, un orășel la granița cu Birmania, cu temple în stil birman lângă un lac. Bucla completă din Chiang Mai prin Pai, Mae Hong Son și Mae Sariang, înapoi, are în jur de 600 de kilometri și e cel mai faimos traseu pentru motocicliști din Asia de Sud-Est. Pe drum merită o oprire la peștera Nam Lod (Tham Lod), lângă Pang Mapha, prin care curge un râu: o străbați pe o plută de bambus, iar seara din ea ies mii de lăstuni. Pentru buclă lasă-ți patru până la șapte zile, iar dacă nu ai condus niciodată motocicleta la munte, nu începe aici.

25. Templul Alb (Wat Rong Khun)

La vreo 13 kilometri sud de Chiang Rai stă un templu care seamănă mai degrabă cu un vis de sculptor. Complet alb, presărat cu cioburi de oglindă, cu un pod peste „iad”, din care sute de statui își întind mâinile spre tine. Îl construiește din 1997 artistul Chalermchai Kositpipat, din banii lui, și va mai dura mult până să fie gata. Înăuntru sunt picturi murale printre care găsești și personaje din filme și benzi desenate. Intrarea pentru străini e 100 THB (cam 13 lei, tourismthailand.org). Vino imediat ce se deschide, mai târziu e aglomerat.

26. Templul Albastru (Wat Rong Suea Ten)

Chiar în orașul Chiang Rai, de un albastru intens cu detalii aurii și cu un Buddha mare, alb, înăuntru. E mai nou și mai mic decât Templul Alb și l-a construit un elev al lui Chalermchai Kositpipat. Sunt mai puțini oameni, e mai multă liniște, iar de la culorile dinăuntru te ia puțin amețeala. Nouă ne-a plăcut aproape mai mult decât vecinul alb, mai faimos.

27. Casa Neagră (Baan Dam)

Opusul Templului Alb. Un complex de vreo patruzeci de clădiri întunecate la marginea de nord a orașului Chiang Rai, creat de pictorul Thawan Duchanee. Înăuntru sunt piei, coarne, oase și cranii de crocodil pe mese, totul pare sumbru și neliniștitor, iar pe unii îi sperie. E mai degrabă un muzeu și un proiect artistic decât un templu. Templul Alb, Templul Albastru și Casa Neagră se pot lega într-o singură zi.

28. Triunghiul de Aur

Locul unde, la confluența Mekongului cu râul Ruak, se întâlnesc granițele Thailandei, Laosului și Myanmarului. Cândva centrul culturilor de opiu, azi un punct de belvedere, un Buddha mare, auriu, tarabe cu suveniruri și Sala Opiului (Hall of Opium), un muzeu despre istoria traficului cu droguri. Triunghiul în sine e mai mult simbolic și vezi mai ales două râuri. Muzeul e însă bun, la fel și plimbarea cu barca pe Mekong. Dacă îl combini cu orășelul Chiang Saen și ruinele lui, iese o zi plăcută din Chiang Rai.

29. Nan

O provincie la granița cu Laosul, unde ajung foarte puțini străini. Motivul principal e templul Wat Phumin, cu picturi murale din secolul al XIX-lea, printre care și celebra scenă a cuplului care își șoptește ceva, pe care o vezi în Thailanda pe afișe și pe cărți poștale. În jurul orașului sunt orezării și munții parcului național Doi Phu Kha. Nan e pentru a doua sau a treia călătorie în Thailanda, când știi deja la ce să te aștepți de la nord și îl vrei fără mulțime.

Marea Andaman: stânci calcaroase și insule în vest

Coasta de vest e Thailanda de pe afișe: turnuri de calcar care ies din mare, bărci longtail cu panglici colorate la proră și insule unde nu duce niciun drum. Sezonul e aici cam din noiembrie până în aprilie. În perioada musonului de sud-vest (aproximativ din mai până în octombrie), marea e adesea agitată, iar o parte din curse și din parcurile naționale nu funcționează.

30. Phuket

Cea mai mare insulă a Thailandei și cel mai ușor accesibil loc de la mare, cu aeroport internațional și sute de hoteluri. E aglomerată, iar pe plajele principale, cum e Patong, e plin, dar are și golfuri mai liniștite în sud și în nord, orașul vechi și colorat Phuket Town, cu case sino-portugheze, statuia Marelui Buddha pe deal și belvederea Promthep din capătul sudic. Pentru noi, Phuket e în primul rând o bază bună pentru excursii cu barca. Ce plaje să alegi și unde să stai găsești în ghidul nostru despre Phuket.

31. Krabi și peninsula Railay

Provincia Krabi are un peisaj mai spectaculos decât Phuket și ceva mai multă liniște. Baza principală e Ao Nang, de unde pleacă bărcile spre insule, dar cel mai frumos e pe peninsula Railay, separată de uscat prin pereți de calcar, așa că ajungi acolo doar cu barca. Plaja Phra Nang sub stânci, trasee de escaladă de nivel mondial, o belvedere și o lagună la care urci agățându-te de frânghii. Pe lângă ele, Tiger Cave Temple, cu peste o mie de trepte, și excursiile la Four Islands sau Hong Islands. Toate le avem pe larg în ghidul despre Krabi.

32. Ko Phi Phi

Arhipelagul unde s-a filmat „Plaja”. Locuită e doar Phi Phi Don, cu satul Tonsai, o belvedere și plaje, iar vecina Phi Phi Leh, cu Maya Bay, e un parc național nelocuit, cu interdicție de scăldat în golf și cu închidere sezonieră regulată. Cei mai mulți vin aici într-o excursie de o zi din Phuket sau Krabi și se întorc seara. Noi am dormi aici măcar o noapte, pentru că dimineața, înainte să vină primele bărci, Phi Phi e cu totul alt loc. Feriboturi, taxe și unde să dormi găsești în ghidul despre Ko Phi Phi.

33. Golful Phang Nga și James Bond Island

Între Phuket și Krabi se întinde un golf puțin adânc, cu sute de stânci și insulițe de calcar. Cea mai faimoasă e Ko Tapu, un ac de stâncă subțire, alături de Khao Phing Kan, unde s-a filmat în 1974 filmul cu James Bond „Omul cu pistolul de aur”. Bărcile n-au voie să se apropie de Ko Tapu, așa că fotografia se face de pe plaja de pe Khao Phing Kan. În sezon e plină ochi, așa că „insula lui Bond” e, după noi, partea cea mai slabă a excursiei.

Restul golfului e mai bun: satul musulman Ko Panyee, construit în întregime pe piloni deasupra apei, cu un teren de fotbal pe o platformă plutitoare, și mai ales caiacele. În insulele de calcar sunt lagune ascunse (hong), în care intri la reflux prin peșteri și în care o barcă mare nu încape. Dacă poți, alege o excursie cu caiace.

34. Ko Yao Noi și Ko Yao Yai

Două insule în mijlocul golfului Phang Nga, exact între Phuket și Krabi, unde ajungi cu barca din ambele. Aici trăiesc mai ales comunități musulmane de pescari, plantațiile de cauciuc și de cocotieri alternează cu orezăriile, iar seara nu te aștepta la baruri sau muzică tare. De pe plaje ai vedere spre turnurile de calcar din golf, pe care din Phuket le vezi pe bani, de pe barcă, iar aici gratis, din hamac. Dacă vrei Andamanul fără stațiuni, asta e după noi cea mai simplă alegere.

35. Khao Lak

O fâșie de plaje lungi pe continent, la nord de Phuket, mai liniștită și mai potrivită pentru familii decât Phuket și cea mai bună bază pentru excursii în insulele Similan și Surin. Tsunami-ul din 2004 a lovit aici cel mai puternic din toată Thailanda, iar asta îți amintește și o barcă a poliției pe care apa a dus-o departe spre interior și care azi stă ca monument în mijlocul câmpului. Khao Lak e bun pentru cei care vor la mare mai ales liniște, scufundări și drumuri scurte.

36. Insulele Similan

Un parc național în larg, cam la o oră și jumătate cu barca rapidă de la debarcaderul Thap Lamu, lângă Khao Lak. Bolovani de granit, nisip alb și o apă despre care se spune că e cea mai limpede din Thailanda, iar după oficiul de turism thailandez, unul dintre cele mai bune locuri de scufundări din lume. Parcul e deschis doar o parte din an: în sezonul 2026/2027 de la 15 octombrie 2026 până la 15 mai 2027 (anunțul parcului, Bangkok Post), după care se închide ca natura să se refacă. Taxa pentru un adult străin e 500 THB (cam 65 de lei), pentru un copil 250 THB. Numărul de vizitatori pe zi e limitat, așa că în plin sezon rezervă excursia din timp.

Excursia de o zi înseamnă mult drum cu barca și înghesuială pe singura plajă unde se coboară. Dacă faci scufundări, alege o excursie de mai multe zile, cu nopți pe vas, și vei vedea parcul în liniște.

37. Insulele Surin

Mai la nord decât Similan, mai aproape de granița cu Birmania, și cu și mai puțini oameni. Snorkeling mai bun direct de pe plajă și un sat al nomazilor mării Moken, care trăiesc pe uscat doar o parte din an. Taxa e aceeași ca la Similan, 500 THB pentru un adult străin (tourismthailand.org), iar bărcile pleacă din Khura Buri. Pentru cine face snorkeling, după noi o alegere mai bună decât Similan.

38. Ko Lanta

O insulă lungă la sud de Krabi, alternativa mai liniștită la Phuket și Phi Phi. Plajele se înșiră una după alta pe coasta de vest și, cu cât mergi mai la sud, cu atât sunt mai puțini oameni. Pe partea de est e Lanta Old Town, un vechi sat de pescari cu case de lemn pe piloni deasupra apei, iar în capătul sudic, parcul național Mu Ko Lanta, cu un far. De pe Lanta se pleacă la snorkeling și scufundări spre insulele Ko Rok și Ko Ha. E potrivită pentru familii și pentru cuplurile care vor o săptămână într-un singur loc. Nu veni pentru o noapte, drumul din Krabi durează câteva ore, cu tot cu două feriboturi.

39. Ko Muk și Ko Kradan

Insulele provinciei Trang, la sud de Lanta, de care puțini au auzit. Pe Ko Muk e Peștera de Smarald (Tham Morakot): la reflux înoți într-un tunel întunecat din stâncă și, după vreo optzeci de metri prin beznă, ieși într-o mică lagună cu plajă, închisă din toate părțile de pereți de stâncă. Vecina Ko Kradan nu are drumuri, iar reciful de corali începe la câțiva metri de mal. În extrasezon se închid multe hoteluri și restaurante, așa că e o destinație tipică pentru decembrie–martie. Pentru noi, unul dintre cele mai frumoase locuri din tot Andamanul.

40. Ko Lipe

O insulă mică chiar în sud, aproape de granița cu Malaezia, în zona parcului național Tarutao. Marea e limpede, plajele Sunset și Pattaya au cele mai frumoase apusuri pe care le știm în Thailanda, iar pe insulă te miști pe jos. Drumul e lung: din Bangkok îți ia aproape o zi întreagă, iar cu barca rapidă se pleacă din portul Pak Bara. În sezon circulă bărci și de pe insula malaeziană Langkawi, așa că Lipe se poate lega de o călătorie în Malaezia. Pentru o săptămână în Thailanda Lipe nu merită, pentru trei săptămâni da.

41. Ranong și Ko Phayam

Chiar în nordul coastei Andamanului, la granița cu Myanmarul, se află provincia Ranong și insulele ei, Ko Phayam și Ko Chang (a nu se confunda cu marele Ko Chang din est). Curent de la generator, drumuri pentru scutere, bungalouri pe plajă și o atmosferă pe care în restul Thailandei și-o mai amintesc doar călătorii mai vechi. Dacă îți place să te deconectezi, vino aici. În orașul Ranong mai sunt și izvoare termale unde se scaldă localnicii.

42. Khao Sok și lacul Cheow Lan

O pădure tropicală în interior, între Marea Andaman și golf, una dintre cele mai vechi din lume. E parc național din 1980. Inima lui e lacul de acumulare Cheow Lan, cu turnuri de calcar care ies din apă, unde dormi în bungalouri plutitoare, dimineața ieși cu canoea și seara auzi gibonii. Cu puțin noroc vezi și rafflesia, cea mai mare floare din lume. Intrarea în parc costă pentru un adult străin 300 THB (cam 40 de lei), pentru un copil 150 THB (tourismthailand.org).

Pentru Khao Sok lasă-ți două-trei zile, dintre care o noapte pe lac. E după noi cea mai bună pauză între plaje și merge bine și ca drum de legătură dintre Andaman și golf. În unele liste îl găsești printre obiectivele UNESCO, dar nu e pe lista patrimoniului mondial.

Golful Thailandei și sudul

Pe partea de est a peninsulei, vremea are alt ritm: aici plouă cel mai mult cam din octombrie până în decembrie, în schimb vara, când la Phuket bate musonul, pe Samui și pe insulele din jur e de obicei frumos. Dacă mergi în Thailanda în iulie sau august, țintește spre zona asta.

43. Ko Samui

A doua cea mai mare insulă a Thailandei și cea mai comodă din golf, cu aeroport propriu, unde zboară Bangkok Airways. Plajele Chaweng și Lamai sunt animate, Maenam și Bophut, în nord, mai liniștite. Merită văzute templul Marelui Buddha, pe o insuliță legată printr-un dig, templul colorat Wat Plai Laem, cascadele Na Muang și formațiunile stâncoase Hin Ta și Hin Yai, cărora localnicii le spun zâmbind Bunicul și Bunica. Samui e printre cele mai scumpe locuri din Thailanda, atât la bilete de avion, cât și la hoteluri. Pentru familiile cu copii e însă, după noi, una dintre cele mai bune alegeri, datorită drumului din jurul insulei și distanțelor scurte.

44. Parcul Național Marin Ang Thong

Un arhipelag de patruzeci și două de insule la vest de Samui, cu faleze de calcar, lagune și o plajă unde bărcile pot ancora. Cel mai cunoscut e punctul de belvedere de pe insula Wua Talap, de unde vezi tot arhipelagul, și lacul sărat Thale Nai de pe Ko Mae Ko, închis între stânci. Se vine aici într-o excursie de o zi din Samui sau Pha Ngan, adesea cu caiace. În perioada celor mai puternice ploi, la sfârșitul anului, se poate întâmpla ca bărcile să nu plece din cauza mării.

45. Ko Pha Ngan

Lumea o știe pentru Full Moon Party, noaptea cu lună plină de pe plaja Haad Rin, unde se adună mii de oameni. Petrecerea are loc însă pe un singur colț al insulei și n-are aproape nimic în comun cu restul. Interiorul muntos e liniștit, plin de centre de yoga și meditație, iar cele mai frumoase plaje sunt în nord și în est, de exemplu Bottle Beach sau Haad Salad, la unele se ajunge cu barca. Dacă nu vii pentru petrecere, ocolește Haad Rin. Și nu-ți lăsa paharul nesupravegheat: sunt documentate cazuri de droguri puse în băuturi.

46. Ko Tao și Ko Nang Yuan

O insulă mică în golf, unul dintre cele mai ieftine locuri din lume unde să-ți faci un curs de scufundări. Școli de scufundări sunt zeci, iar printre cele mai cunoscute locuri de scufundare se numără Chumphon Pinnacle și Japanese Gardens. Aproape de țărm e Ko Nang Yuan, trei insulițe legate prin limbi de nisip, cu belvederea de unde s-a făcut faimoasa fotografie cu Ko Tao. Pentru snorkeling și odihnă ajung trei-patru zile, pentru un curs de scufundări de bază ia în calcul cam o săptămână.

47. Nakhon Si Thammarat

Cel mai nou obiectiv UNESCO din Thailanda: templul Wat Phra Mahathat Woramahawihan din Nakhon Si Thammarat a fost înscris pe lista patrimoniului mondial în 2026. Chedi-ul alb, în stilul stupelor din Ceylon, e unul dintre cele mai sfinte din sud și vin aici pelerini din toată țara. Orașul în sine e plin de viață, nepregătit pentru turiști și excelent pentru mâncare, cu bucătăria sudică, una dintre cele mai iuți din țară. E pe continent, la sud de Samui, și e o oprire bună în drum din golf spre sud.

48. Lacul Thale Noi din Phatthalung

O zonă umedă din sud care, în perioada înfloririi, se transformă într-un lac plin de nuferi roz și lotuși, unde mergi cu barca la răsărit. Înfloresc cam la trecerea dintre iarnă și primăvară, iar cele mai frumoase sunt diminețile, când florile se deschid și peste apă încă stă ceața. E și o rezervație de păsări, cu zeci de specii de păsări de apă. Un loc la care vii pentru o singură dimineață și pe care ți-l amintești ani de zile.

Estul: insulele de lângă granița cu Cambodgia

Coasta de est are un sezon asemănător cu Andamanul (cel mai bine din decembrie până în martie), dar mai puțini oameni și un drum mai scurt pe uscat din Bangkok.

49. Ko Chang

A treia cea mai mare insulă a Thailandei, acoperită în mare parte de junglă și protejată ca parc național. Pe coasta de vest sunt plaje cu nisip, în interiorul insulei cascade precum Khlong Plu, iar în sud satul de pescari Bang Bao, cu case pe piloni și un debarcader plin de restaurante. Feriboturile pleacă de pe continent, de lângă Trat, iar din Bangkok faci cu tot cu feribot în jur de cinci-șase ore. În septembrie și octombrie plouă cel mai mult și multe localuri se închid. Maimuțele de lângă drum iau gustările, așa că nu le ține în mână.

50. Ko Kut și Ko Mak

Dacă pe Ko Chang îți dorești și mai multă liniște, mergi mai departe spre sud. Ko Kut are o mare mai limpede decât restul estului, cascada Khlong Chao, până la care ajungi pe jos, și satul de pescari Ao Salad, pe piloni deasupra apei. Ko Mak e mai mică și plată, acoperită de plantații de cocotieri și de cauciuc, ideală pentru bicicletă. Stațiuni mari și viață de noapte nu există aici, și tocmai în asta stă farmecul lor. În extrasezon circulă mai puține bărci și o parte din cazări se închid.

Cum legi locurile într-un traseu

Thailanda e mare, iar drumurile dintre regiuni durează. Cea mai frecventă greșeală pe care o vedem e încercarea de a prinde în două săptămâni și Bangkokul, și nordul, și Phuketul, și Samui. Mai jos ai șase combinații care, după noi, funcționează, cu perioada potrivită pentru fiecare.

Ce am face altfel

Dacă am planifica Thailanda din nou de la zero, am tăia jumătate din lista asta. Nu pentru că locurile n-ar merita, ci pentru că cele mai bune lucruri din Thailanda nu apar în nicio listă. Un bol de khao soi, supa cu tăiței și curry din nord, la o măsuță de plastic la colțul străzii în Chiang Mai. Piața de dimineață dintr-un orășel unde autobuzul oprește doar câteva minute. O plajă pe Lanta, la care duce un drum de pământ printre arborii de cauciuc și pe care n-a trecut-o nimeni în vreun top. Lucrurile astea nu se pot planifica, li se poate doar lăsa loc.

Nu trebuie să vezi toate templele. După a treia zi în Ayutthaya și Sukhothai încep să se amestece între ele, și atunci e momentul să te așezi la umbră cu o cafea cu gheață și să te uiți cum călugării mătură curtea. Gustă ce nu cunoști, chiar dacă în meniu n-are poză. Întreabă ce mănâncă bucătarul. Iar pe insule lasă-ți măcar o zi fără excursie cu barca, fără snorkeling și fără telefon. Thailanda știe să fie minunat de lentă, dacă o lași.

Întrebări frecvente despre obiectivele turistice din Thailanda

Mai departe

• Vacanță în Thailanda: când să mergi, condiții de intrare, zboruri, buget și trasee de două și trei săptămâni.
• Bangkok: palatul, templele, Chinatown, piețele, cartierele unde să dormi și un plan pentru 1–3 zile.
• Phuket: plajele de pe toată coasta, Old Phuket Town, excursii și unde să stai.
• Krabi: Ao Nang, Railay, Tiger Cave Temple și excursii pe insule.
• Ko Phi Phi: Maya Bay, feriboturi, taxe și dacă merită să dormi acolo.