Transfăgărășan: când e deschis, traseu cu opriri și cât durează

De ce s-a construit Transfăgărășanul

Pe cât de turistic pare azi, pe atât de puțin turistic a fost gândit. Transfăgărășanul e o lucrare militară, ridicată între 1970 și 1974 la ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Motivul a fost invadarea Cehoslovaciei în august 1968: Ceaușescu se temea că România ar putea fi următoarea și voia o rută pe care armata să treacă rapid munții dintr-o parte a țării în cealaltă, chiar dacă drumurile principale de pe Valea Oltului sau Valea Prahovei ar fi fost blocate. Pentru noi, ca cehi, e ciudat și emoționant în același timp să știm că unul dintre cele mai frumoase drumuri din Europa există, indirect, din cauza a ceea ce s-a întâmplat la noi acasă.

Prețul a fost mare. La construcție s-au folosit circa 6.500 de tone de dinamită, iar bilanțul oficial vorbește de 40 de morți, în mare parte militari. Cei care au lucrat pe șantier și mai trăiesc dau însă cifre mult mai mari, de ordinul sutelor. De aici și porecla de „nebunia lui Ceaușescu”.

Faima internațională a venit abia în noiembrie 2009, când Jeremy Clarkson l-a numit în Top Gear „cel mai bun drum din lume”. De atunci Transfăgărășanul a devenit o destinație în sine, iar vara, mai ales în weekend, traficul de pe el seamănă uneori mai mult cu un bulevard din oraș decât cu un drum de munte.

Când e deschis Transfăgărășanul și când se închide

Asta e partea cea mai importantă din tot articolul. Dacă o sari, riști să faci câteva sute de kilometri până la o barieră coborâtă.

Oficial, sectorul alpin dintre Piscu Negru (km 104, pe partea Argeșului) și Bâlea Cascadă (km 131, pe partea Sibiului) e închis de la 1 noiembrie până la 30 iunie. Asta înseamnă că trecerea munților cu mașina e posibilă cam patru luni pe an. Data exactă a deschiderii diferă de la an la an, în funcție de cât de repede se topește zăpada sus și de cât durează curățarea și reparațiile, iar autoritățile rutiere o anunță de fiecare dată separat. În unii ani drumul s-a deschis mai devreme, în 2025, de exemplu, încă din 6 iunie. Pe toată durata sezonului se circulă doar ziua, în general între 7:00 și 21:00, iar la ploi torențiale, ceață densă, căderi de pietre sau ninsori timpurii drumul se închide temporar chiar și în iulie sau august.

Restul drumului nu se închide. Dinspre sud poți urca oricând până la barajul Vidraru și mai departe până la Piscu Negru, iar dinspre nord până la Bâlea Cascadă. De acolo, la Bâlea Lac se ajunge iarna doar cu telecabina. Doar creasta, cu tunelul, nu o poți trece cu mașina în afara sezonului.

Transfăgărășan: traseu cu opriri

Îl poți lua fie dinspre sud, de la Curtea de Argeș, fie dinspre nord, de la Cârțișoara, din apropiere de Sibiu. Din București ajungi cel mai repede în sud: pe A1 până la Pitești și apoi pe DN7C spre Curtea de Argeș, în total aproximativ 155 km și cam două ore fără trafic. Din Cluj-Napoca (circa 230 km) și din Timișoara (circa 315 km) intri mai comod dinspre nord, pe autostradă până la Sibiu și apoi pe DN1 spre Brașov până la Cârțișoara. Din Brașov ai circa 105 km pe DN1 până la intrarea nordică, deci în jur de două ore. Din Iași (peste 420 km) sau din Constanța (aproape 400 km până la Curtea de Argeș) e mai înțelept să dormi o noapte la poalele munților și să urci a doua zi dimineață.

Ambele variante sunt frumoase. Serpentinele celebre, cele din toate pozele, sunt însă pe versantul nordic, pe Valea Bâlei. Dacă urci dinspre nord, le ai tot timpul în fața ta. Dacă vii dinspre sud, le vezi de sus, de lângă Bâlea Lac, și le cobori. Ca să nu te încurci: dinspre sud ordinea reală e Poenari, barajul Vidraru, lacul, tunelul, Bâlea Lac, serpentinele și cascada. Mai jos le găsești grupate pe teme.

1. Barajul și lacul Vidraru

Partea sudică a traseului trece pe lângă un lac de acumulare mare, strâns între munți, de-a lungul căruia drumul merge aproape 20 de kilometri. Peste barajul înalt de 166 de metri se poate trece cu mașina și de pe coronament vezi toată valea. Deasupra barajului, pe o stâncă, stă statuia lui Prometeu. Lângă lac e și un debarcader, iar vara, în weekend, la baraj se strâng mașinile încă de dimineață.

2. Cetatea Poenari

Ruina de pe pintenul de stâncă de deasupra drumului a fost adevărata reședință a lui Vlad Țepeș, spre deosebire de mult mai cunoscutul Bran. Despre cum s-a ajuns ca trei locuri să-și dispute titlul de castel al lui Dracula am scris separat. Sus duc aproximativ 1.480 de trepte, iar urcarea durează cam o jumătate de oră. Cetatea e pe drum, puțin înainte de baraj, dacă vii dinspre Curtea de Argeș. Verifică înainte dacă e deschisă, pentru că uneori se închide din cauza urșilor.

3. Serpentinele

Cea mai fotografiată porțiune a drumului, pe versantul nordic, între Bâlea Cascadă și Bâlea Lac. Locurile de oprire sunt chiar lângă serpentine și de acolo vezi cum panglica de asfalt se încolăcește pe versant sub tine. În sezon e plin, iar locurile de parcare se găsesc mai greu decât te-ai aștepta. Oprește doar în locurile amenajate, nu pe marginea drumului în curbă.

4. Bâlea Lac

Lacul glaciar de sub creastă, în cea mai înaltă parte a traseului, la puțin peste 2.000 de metri. Aici sunt o cabană, tarabe cu mâncare și suveniruri, iar iarna se construiește un hotel de gheață. E și singurul punct de pe creastă la care ajungi și atunci când drumul e închis, cu telecabina de la Bâlea Cascadă. Lacul e chiar lângă ieșirea nordică din tunel, așa că dinspre sud ajungi întâi la tunel și abia apoi la lac.

5. Tunelul Capra–Bâlea

Cel mai înalt punct al traversării și, cu cei 887 de metri ai lui (unele surse dau 884), considerat cel mai lung tunel rutier din România. Trece pe sub creasta Făgărașului, e îngust și adesea umed, așa că prin el se merge încet și cu farurile aprinse.

6. Cascada Bâlea

Pe versantul nordic, sub serpentine, la o plimbare scurtă de parcarea de la Bâlea Cascadă. De lângă cabană pleacă telecabina care urcă la lac, cam 3,7 kilometri peste Valea Bâlei. E varianta bună pentru cei care vin în afara sezonului sau nu vor să urce cu mașina.

7. Coborârea spre Sibiu

Partea nordică e mai blândă și trece prin păduri și sate până la poalele munților. Merită o oprire la Muzeul Badea Cârțan din Cârțișoara, la ruinele mănăstirii cisterciene de la Cârța, chiar lângă DN1, și la bisericile fortificate săsești din zonă.

Cât durează Transfăgărășanul

Cea mai des întâlnită greșeală e să tratezi traversarea ca pe un simplu drum între două orașe. Viteza medie pe porțiunea montană e de circa 40 km/h, iar la asta se adaugă opririle, pozele și, în sezon, coloanele de la Bâlea Lac și de la baraj.

• Doar traversarea porțiunii montane durează în jur de trei ore fără opriri.
• Cu opriri obișnuite socotește o zi întreagă.
• Cu Poenari și o plimbare la lac iese o zi lungă, pentru care e bine să ai cazare la ambele capete.
• Dus-întors în aceeași zi din București sau din Cluj se poate, dar înseamnă 8–10 ore la volan. Mai bine faci din asta un weekend.

În weekendurile și zilele libere din iulie și august ai coadă la intrarea în tunel și în parcarea de la Bâlea Lac. Dacă pleci la 7:00, când se deschide circulația, prinzi lacul aproape gol și ai lumina cea mai bună pe serpentine.

Cum se circulă pe Transfăgărășan

• Drumul e îngust și plin de curbe fără vizibilitate. Nu depăși acolo unde nu vezi.
• Sunt foarte mulți motocicliști și merg repede. Ține cont de asta când ieși din locurile de oprire.
• Vremea se schimbă în câteva minute. Jos e soare, în șa e ceață și opt grade.
• Alimentează la poalele muntelui. Pe porțiunea montană nu există benzinărie.
• Pe o parte din traseu nu ai semnal. Descarcă hărțile offline.
• Nu urca cu rulota sau cu autorulote mari. Serpentinele sunt la limită pentru ele, iar în unele locuri n-ai cum să întorci.
• La coborâre folosește frâna de motor, într-o treaptă mai mică, ca să nu încingi frânele pe pantele lungi.

Ce să pregătești înainte de drum

Transfăgărășanul nu e un drum obișnuit, iar o parte din problemele pe care le au oamenii acolo se rezolvă cu o jumătate de oră înainte de plecare:

• Rezervorul plin. Pe porțiunea montană nu există benzinărie, cele mai apropiate sunt la poale, la ambele capete. Alimentează înainte să urci, nu când se aprinde martorul.
• Mașina în stare bună. Verifică mai ales frânele. Motorul se încinge la urcare, iar frânele suferă pe coborârile lungi și abrupte.
• Mâncare și apă pentru toată ziua. Tarabe sunt la Bâlea Lac și la câteva puncte de belvedere, dar în plin sezon e coadă, iar în afara sezonului s-ar putea să nu fie nimic deschis.
• Telefonul încărcat și o baterie externă. Pe o parte din traseu nu ai semnal, așa că descarcă hărțile offline.
• Haine groase. Jos pot fi treizeci de grade, iar în șa zece și vânt.
• Bani cash pentru tarabe și parcare.

Unde mănânci și ce faci în afară de condus

Restaurante sunt puține pe traseu și se concentrează în două locuri: la Bâlea Lac, unde ai cabana cu restaurant și tarabele, și la poalele muntelui, la ambele capete, unde găsești pensiuni și restaurante obișnuite cu mâncare românească, la prețuri normale. Între ele nu e practic nimic, așa că planifică-ți prânzul.

Dacă nu vrei doar să treci și să faci poze, ai de ales:

• Trasee de la Bâlea Lac. De lângă lac pleacă trasee marcate spre creasta Făgărașului și e cel mai simplu mod de a ajunge din mașină direct în munte adevărat. Ia-ți bocanci serioși și ține cont că sus vremea se schimbă de la o oră la alta.
• Urcarea pe Moldoveanu, cel mai înalt vârf din România, pentru cei care au mai multe zile la dispoziție și experiență de tură montană de mai multe zile.
• Telecabina spre lac de pe versantul nordic, care funcționează și când drumul e închis.
• Baie și rafting pe lacul Vidraru și pe Valea Argeșului, pe partea sudică.
• Urcarea la Poenari, ca o contrapondere la o zi întreagă petrecută în mașină.

Transfăgărășan sau Transalpina?

România are două drumuri de munte celebre, iar întrebarea care dintre ele merită apare în fiecare vară pe toate forumurile:

• Transfăgărășanul e mai cunoscut, mai spectaculos și are mai multe opriri: lac, tunel, cetate, cascadă. În schimb e și mult mai aglomerat.
• Transalpina (DN67C) e cel mai înalt drum asfaltat din România, urcă până la 2.145 de metri, dar peisajul e mai deschis și mai puțin dramatic. Pe ea e mai liniște.

Dacă ai timp doar pentru unul, alege Transfăgărășanul. Dacă ai două zile, fă-le pe amândouă: nu își fac concurență și sunt destul de aproape unul de altul.

Cazare pe Transfăgărășan și în apropiere

• Sibiu, pe partea nordică, cea mai bună bază, cu un centru istoric superb.
• Curtea de Argeș, pe partea sudică, aproape de Poenari și de Vidraru.
• Cabana de la Bâlea Lac, chiar sus, dacă vrei să vezi lacul dimineața fără oameni. Rezervă din timp, în weekendurile de vară se ocupă cu mult înainte.
• Pensiunile de la poalele Făgărașului, de exemplu în Cârțișoara, de unde poți pleca și pe trasee.

Cazarea din jurul Transfăgărășanului o poți compara pe o singură hartă prin Stay22.

Ce mai poți combina cu drumul

• Munții Făgăraș, cu vârful Moldoveanu, 2.544 de metri, cel mai înalt din România. Despre ceilalți munți din România găsești un ghid separat.
• Sibiu și bisericile fortificate săsești din jur, plus restul obiectivelor din Transilvania.
• Brașov, Bran și Râșnov, spre est.
• Transalpina, al doilea mare drum de munte.
• Sighișoara, cetatea medievală din patrimoniul UNESCO.